PROTECŢIA  MEDIULUI

Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi, cât şi la nevoile viitoarelor generaţii. În ultimii 20 de ani, Europa a înţeles că trăieşte peste posibilităţile sale reale şi că modul nostru de viaţă pune planeta la încercare. Consumăm tot mai mult din resursele naturale şi punem în pericol sistemele de mediu (apa, solul şi aerul). Aceasta nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult cu cât populaţia lumii continuă să crească.

Dacă nu schimbăm comportamentul acum, viitorul nostru va fi mai puţin sigur şi tot mai mulţi oameni se vor lupta pentru resurse naturale din ce în ce mai reduse.

Mai sunt multe obstacole care trebuie depăşite până când vom reuşi să trecem la un consum raţional. Va trebui să schimbăm modul în care consumăm resursele naturale. În ţările industrializate se trăieşte confortabil, dar se folosesc cantităţi mari de energie şi de materii prime. Tot aici se produc şi multe deşeuri. Pentru a ajunge la un consum raţional, va trebui să schimbăm stilul ne-raţional de consum. Dezvoltarea raţională pare o problemă copleşitoare, dar chiar aşa şi este. Dar, la şcoală sau acasă, toţi trebuie să contribuim la rezolvarea ei, nu numai pentru că aşa este corect, ci şi pentru că este în interesul nostru, pe termen lung. Prin reducerea cantităţi de deşeuri, refolosirea şi reciclarea obiectelor de uz curent şi respectarea normelor ecologice atunci când mergem la cumpărături, avem posibilitatea de a contribui la
o schimbare radicală.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE

De la începutul secolului XX şi până astăzi, temperatura a tot crescut cu repeziciune. În Europa, numărul dezastrelor naturale legate de climă s-a dublat în anii ‘90 în comparaţie cu deceniul anterior. Nivelul apei şi mărilor este în creştere – fapt alarmant pentru locuitorii zonelor joase, iar calota glaciară s-a redus cu 10% faţă de mijlocul anilor 1960. Pe termen lung, schimbările climatice ar putea determina catastrofe majore, cum ar fi reducerea rezervelor de hrană şi de apă, ceea ce ar duce la apariţia conflictelor pe glob şi la dispariţia multor specii de animale şi de plante sălbatice, incapabile să supravieţuiască la temperaturi mai ridicate. Dacă nu acţionăm pentru stoparea climei sau a încălzirii globale, lumea pe care o ştim se va schimba, făcând ca viaţa să devină mai grea pentru noi toţi.

Sistemele de transport, sistemele energetice, industria producătoare de bunuri de larg consum, agricultura – toate acestea emană în atmosferă cantităţi enorme de gaze de seră, care duc la schimbarea climei.

Trebuie să găsim modalităţi de reducere drastică a emisilor de gaze.

Aşadar, vremea devine tot mai călduroasă. Chiar e aşa de rău? Da.

Schimbarea climei înseamnă mai mult decât vacanţe de vară mult mai calde. Ea ar putea avea un efect dezastruos asupra Europei şi restului lumii:

-    Calotele polare se topesc. Dacă se topeşte calota de gheaţă din Groenlanda, nivelul mării ar putea creşte cu circa 7 metri. Oraşele de coastă din toată lumea ar fi inundate. Creşterea nivelului mării ameninţă zonele de coastă, dar în acelaşi timp contaminează terenurile agricole şi rezervele de apă potabilă.

-    Gheţarii se topesc. În staţiunea montană Andermatt din Elveţia administraţia locală a fost nevoită să acopere gheţarii cu o pătură gigantică, în încercarea de a reduce topirea lor în timpul verii.

-    Schimbările climatice sunt cauza unor manifestări extreme ale verii – furtuni, inundaţii, secete şi valuri de căldură.

-    1,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă. Dacă  temperatura la nivel global continuă să crească, este foarte probabil că lor li se vor adăuga alţi 2,4 miliarde de oameni.

-    Dacă temperatura creşte cu 2,5 °C, există riscul ca 50 de milioane de oameni să moară de foame.

-    Bolile tropicale s-ar putea propaga spre nord, punând în pericol vieţile a 210 milioane de oameni.

-    Plantele şi animalele nu sunt capabile să reziste la  schimbările de temperatură. Un studiu arată că schimbările climatice ar putea duce la dispariţia unei treimi din speciile de pe glob, până în 2050. Animalele care trăiesc în zonele  friguroase sunt cele mai vulnerabile.

-    Pe termen lung, schimbările climatice din lume ar putea duce la conflicte regionale, la foamete şi la migraţia unui mare număr de refugiaţi, plecaţi în căutare de hrană, apă şi combustibil.

Peste 60 de cazuri de poluare accidentală au fost înregistrate anual, în ultimul deceniu, în România, unele având consecinţe dramatice asupra stării de sănătate a oamenilor, a mediului
înconjurător şi a economiei din zonele afectate.

UN OM PREVENIT FACE CÂT DOI

CE POŢI FACE

-    Vrei un ceai? Atunci foloseşte numai atâta apă cât ai nevoie, nu umple ibricul până sus.
-    Zborul cu avionul produce creşterea cea mai rapidă a emisiei de CO2. Ce-ar fi să îţi petreci vacanţa în ţara ta sau să descoperi o altă parte a Europei călătorind cu trenul?
-    Automobilele produc 10% din emisiile de CO2, în UE. De ce să nu mergi cu mijloacele de transport în comun? Ori să mergi cu bicicleta sau pe jos, opţiuni mult mai sănătoase şi mai ieftine.
-    Dacă intenţionezi să cumperi un frigider nou, o maşină de spălat sau alte aparate casnice, verifică eticheta de eficienţă energetică, obligatorie în Europa, care arată dacă acestea fac parte din categoria de eficienţă economică “A”. Clasa “A” arată o eficienţă energetică ridicată.
-    Nu lăsa televizorul, aparatura electronică şi computerul în standby – cu lumina roşie aprinsă. Televizorul foloseşte 45% din energia necesară, în modul standby. Dacă toţi europenii ar evita această situaţie, atunci s-ar putea economisi suficientă energie pentru a acoperi necesarul energetic al unei ţări de mărimea  Belgiei.
-    Nu lăsa încărcătorul telefonului mobil în priză după ce s-a încărcat bateria. Dacă faci acest lucru, se pierde 95% din energie – de fapt numai 5% este necesară pentru încărcarea telefonului tău.
-    Economiseşte apă caldă făcând duş în loc de baie. Pentru duş se foloseşte de patru ori mai puţină apă.
-    Stinge luminile când pleci de acasă şi când nu ai nevoie de ele. Lumina din apartamente reprezintă 30% din consumul de electricitate din UE, aşa că, dacă am economisi cu toţii electricitate, contribuţia noastră ar fi foarte mare. S-ar economisi şi bani – dacă stingi cinci becuri când nu ai nevoie de ele, poţi economisi 60 de euro pe an.
-    Cumpără becuri economice. Ele costă mai mult decât becurile obişnuite, dar fac toţi banii, pentru că au o durată de funcţionare mai mare şi consumă de cinci ori mai puţină energie.
-    Nu exagera cu încălzirea casei tale. Reducerea temperaturii cu doar 1°C  poate micşora cu până la 7% factura de energie a familiei tale.
-    Dacă ai de gând să cumperi o maşină nouă, cumpără un model mic, cu consum redus de combustibil. Toate automobilele noi poartă o etichetă pe care este înscrisă cantitatea de CO2 emisă în aer.
-    Nu pune mâncarea în frigider când e fierbinte sau caldă; las-o mai întâi să se răcească.
-    Caută produsele cu eticheta ecologică europeană – o floare mică.  Ea arată că produsele respective sunt ecologice şi că protejează mediul mai mult decât cele fără etichetă.
-    Când aeriseşti casa, pentru a nu fi nevoit să utilizezi ulterior în mod  excesiv instalaţiile de încălzire/răcire, lasă fereastra deschisă numai câteva minute.

COMBUSTIBILI ALTERNATIVI

Avem nevoie de energie ca să ne încălzim, să mâncăm, să ne deplasăm la distanţă şi să producem bunuri de consum. Dar sursele de energie ce nu pot fi regenerate uşor se consumă într-un ritm rapid.

Trebuie să începem să economisim energie încă de pe acum! Sunt lucruri mărunte pe care le putem face şi noi, pentru a face economie de energie. Ne referim aici la reducerea consumului de energie electrică, la înlocuirea aparatelor casnice vechi, care au un consum
energetic mai mare decât cele noi şi la reducerea, pe cât posibil, a consumului de combustibil auto.

Izolarea casei este de un real folos. Protecţia termică montată pe rezervorul de apă caldă şi draperiile trase în timpul nopţii sunt un început. Ferestrele termopan reduc pierderea de căldură cu până la 20%.

APA

Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale. Nu putem trăi fără ea, dar ne comportăm de parcă ni se cuvine. Apa de la robinet este bună de băut aproape peste tot în Europa, dar, înainte de a fi trimisă prin conducte, ea trebuie tratată. Acesta este un procedeu
costisitor, dar necesar, deoarece apa poate fi contaminată de îngrăşăminte, pesticide, substanţe chimice industriale sau de germeni de la gunoaiele umane sau animale. Principalii poluanţi sunt îngăşămintele şi pesticidele. La contactul cu apal, ele sunt transportate spre râuri şi fluvii şi de acolo în mare. Reducerea poluării este extrem de importantă, nu numai pentru conservarea rezervelor de apă potabilă, ci şi pentru protecţia animalelor care trăiesc în râuri, în lacuri şi în mări.

POLUAREA AERULUI

Aerul curat este esenţial pentru sănătatea noastră. Studiile arată că poluarea aerului, cauzată de activităţile industriale şi de traficul rutier, are un impact semnificativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Aerul poluat este cauza unor numeroase tipuri de alergii şi a unor probleme
respiratorii grave, precum astmul.

Efectele poluării aerului:

-    Sănătate precară, de la bronşită la astm şi chiar la moarte prematură.
-    Acidizare – creşterea PH-ului solului, afectând pădurile, râurile, lacurile şi clădirile istorice.
-    Eutroficarea – creşterea în exces a algelor în lacuri şi în râuri, fapt care afectează viaţa florei şi a faunei.

Poluarea aerului este cauzată de industrie, de transport, de sistemele energetice, de agricultură, dar şi de fiecare dintre noi. Printre cei mai periculoşi poluanţi se numără gazele nocive şi aerosolii – particulele de praf sau de funingine, emise de maşinile cu motoare disel, de uleiurile arse sau de solvenţii folosiţi la vopsele. Acestea ne afectează plămânii. Depăşirea unor anumite praguri ale ozonului troposferic, în combinaţie cu alte substanţe poluante, afectează pădurile, recoltele şi animalele. Poluarea aerului este o problemă foarte gravă, iar tu poţi ajuta la soluţionarea acesteia dacă iei anumite măsuri cu un impact pozitiv.

DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

Diversitatea biologică înseamnă totalitatea modalităţilor prin care se manifestă viaţa, cu toate formele ei de existenţă şi de asociere. Ea ne asigură mâncarea sănătoasă, aerul proaspăt şi apa curată. Poate că ai citit despre exploatarea masivă a pădurilor tropicale de pe Amazon, ameninţate astfel cu dispariţia. Şi în Europa, biodiversitatea este grav ameninţată. Se estimează că rata de dispariţie a speciilor este, la ora actuală, de până la 10.000 de ori mai mare decât procesul natural. Dacă nu acţionăm acum pentru conservarea diversităţii biologice, în curând nu vom mai putea face nimic. Cauzele distrugerii biodiversităţii, prin pierderea habitatului natural şi prin distrugerea ecosistemelor, sunt: agricultura intensivă, construcţiile, poluarea, exploatarea exagerată a pădurilor, a oceanelor, a râurilor, a lacurilor, a solului, dar şi schimbările climatice. Protejarea biodiversităţii poate ajuta la reducerea impactului schimbărilor climatice. Unele ecosisteme ajută la diminuarea concentraţiilor de gaze de seră, cum ar fi pădurile sau turbăriile. Alte ecosisteme ne pot ajuta împotriva catastrofelor naturale, amplificate de schimbările climatice.

SUBSTANŢELE CHIMICE PERICULOASE ŞI TEHNO-DEŞEURILE

Nu se văd, nu se simt şi nu le poţi gusta, dar suntem înconjuraţi de substanţe chimice. Unele dintre acestea sunt periculoase pentru organism şi pentru mediu – gazele de eşapament, emisiile industriale, pesticidele. Alte substanţe chimice periculoase se găsesc în componenţa produselor de uz curent, cum sunt detergenţii, unele textile, aparatura electronică, condensatoare electrice şi chiar jucării.

Recomandări:

-    Spală sau curăţă coaja fructelor şi a legumelor înainte de a mânca.
-    Evită produsele menajere sau de curăţare, care au mirosuri foarte puternice.
-    Evită alimentele care au venit în contact cu materiale aderente din PVC.
-    Alege produse cosmetice făcute din ingrediente naturale.
-    Evită folosirea pesticidelor, a biocidelor şi a fungicidelor în grădină.
-    Încearcă să eviţi produsele marcate cu simbolurile de avertizare pe care UE le foloseşte pentru a semnala pericolele şi riscurile.
-    La cumpărături, caută eticheta ecologică – simbolul florii, care arată ce produse afectează cel mai puţin mediul.

Pe măsură ce apar pe piaţă noi tehnologii şi aparate, cele considerate depăşite sau “uzate moral” sunt aruncate. Acest munte de computere, televizoare şi prăjitoare de pâine vechi reprezintă deşeuri electronice şi casnice, numite şi e-deşeuri sau tehno-deşeuri. Este vorba de un nou tip de “gunoi”, care creşte văzând cu ochii în societăţile avansate tehnologic.

Dacă nu sunt depozitate corespunzător, aceste deşeuri pot fi foarte periculoase, deoarece conţin substanţe nocive.

Ştiaţi că . . .
. . . dacă am economisi 20% din consumul individual de energie, până în anul 2020, Europa ar putea economisi circa 60 miliarde de Euro, echivalentul a circa 210 mii de miliarde de lei?

. . . un european foloseşte cam de zece ori mai mult combustibil şi mai multă energie decât un locuitor dintr-o ţară în curs de dezvoltare? Tot noi suntem cei care producem de trei ori mai multe deşeuri.

. . . Marea Nordului s-a încălzit cu 1,1 grade Celsius în ultimii 30 de ani, fapt care are un puternic impact asupra speciilor de peşti? 36 de specii de peşti s-au deplasat cu 5 până la 400 km mai spre nord.

. . . până în anul 2100, din cauza încălzirii globale se prevede o creştere a nivelului mărilor şi oceanelor de până la 88 cm? Insulele joase şi zonele de coastă ar putea fi inundate, iar circa 70 de milioane de persoane din Europa ar fi în pericol.

. . . pe uscat, 16 specii de fluturi spanioli s-au mutat în zone montane mai înalte, în căutarea unui habitat mai răcoros.

•    Reduceţi încălzirea. Reducerea temperaturii cu doar 1°C poate micşora factura de energie cu 5-10% şi reduce până la 300 kg de emisii de CO2 per gospodărie în fiecare an.

•    Programaţi termostatul în aşa fel încât pe timpul nopţii sau când ieşiţi din casă, temperatura să se reducă, iar înainte de a vă trezi sau de a ajunge acasă, temperatura să revină la un nivel confortabil. Astfel, veţi putea obţine o reducere cu 7-15% a facturii de încălzire.

•    Înlocuiţi geamurile simple cu geamuri duble. Această schimbare va necesita o investiţie iniţială, dar va reduce cu jumătate pierderile termice prin geamuri, iar pe termen lung investiţia va fi rentabilă. Dacă alegeţi vârful de gamă disponibil pe piaţă (cadru de lemn, geamuri duble cu emisii reduse, umplute cu argon), puteţi reduce pierderile termice cu 70%!

•    Nu lăsaţi căldură să iasă din locuinţă pe o durată mai lungă de timp. Când aerisiţi, lăsaţi geamurile deschise doar câteva minute. Dacă lăsaţi o deschizătură cât de mică pe durata întregii zile, energia necesară încălzirii interioare pe durata a şase luni reci (o temperatură exterioară de 10°C sau mai puţin) va genera aproximativ o tonă de emisii de CO2.

•    Izolaţi-vă bine casele. Pe termen lung, aceasta este una dintre cele mai eficiente metode de reducere a emisiilor de CO2 şi a economiei de energie. Pierderile termice prin pereţi, acoperiş şi podea reprezintă peste 50% din pierderile totale de căldură. Izolaţi rezervoarele de apă caldă, conductele sistemului de încălzire centrală, precum şi nişele din pereţi şi montaţi o folie de aluminiu în spatele radiatoarelor.

•    Schimbaţi locul frigiderului sau al congelatorului – poziţionarea acestora în apropierea maşinii de gătit sau a boilerului determină un consum mai mare de energie decât dacă ar fi aşezate la distanţă de acestea. De exemplu, dacă le aşezaţi într-o cămară caldă, unde temperatura camerei este de 30-35°C, consumul de energie este aproape dublu şi generează o cantitate anuală suplimentară de 160 kg de emisii de CO2 pentru un frigider şi 320 kg pentru un congelator.

•    Dezgheţaţi periodic frigiderele şi congelatoarele mai vechi. Sau mai bine, înlocuiţi-le cu modele mai recente care au cicluri de dezgheţare automate şi sunt de două ori mai eficiente din punct de vedere energetic decât modelele anterioare. Atunci când cumpăraţi noi aparate electrocasnice (nu numai frigidere, ci şi maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase etc.), optaţi pentru cele care poartă eticheta europeană A+, care înseamnă că sunt foarte eficiente din punct de vedere energetic;de asemenea, comparaţi consumul energetic al aparatelor cu eticheta A+, deoarece acesta poate varia.

•    Atenţie la setările pe care le folosiţi – dacă setaţi frigiderul pe temperatura cea mai mare, nu numai că veţi consuma mai multă energie, dar nici alimentele nu vor rămâne proaspete, deoarece pot îngheţa.

•    Nu puneţi alimente calde sau fierbinţi în frigider! Înainte de a le pune în frigider, lăsaţi alimentele să se răcească, veţi economisi energie.

•    Verificaţi dacă apa nu este prea fierbinte. Termostatul nu trebuie setat la o temperatură mai mare de 60°C. Acest lucru este valabil atât pentru boiler, cât şi pentru încălzirea centrală. Nu uitaţi, 70% din energia consumată de gospodării este folosită pentru încălzirea caselor şi 14% pentru încălzirea apei.

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea:
- hârtie şi carton: 11 %;
- sticlă: 5 %;
- metale: 5 %;
- plastic: 10 %;
- textile: 5 %;
- deşeuri organice biodegradabile: 51 %;
- alte deşeuri: 13 %.

Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.

GENERAREA DEŞEURILOR

CE PUTEM FACE NOI?

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

-     Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de
cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;
-     Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de
iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi
reciclate;
-     Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se
ocupă cu achiziţionarea acestora;
-     Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi
valorificate la punctele “REMAT”;
-     Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Principalul avantaj al reciclării:
- prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum şi nivelul emisiilor nocive în aer.

Exemple:

Hârtia – materie refolosibilă

Materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche. Hârtia reciclată permite economisirea a aproximativ 25% din cantitatea de electricitate şi a 90% din cantitatea de apă (300 l) necesare pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă.
De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar producerii hârtiei albe.

Sticla – materie refolosibilă.

Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.
Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea.

CE ESTE RECICLAREA?

Reciclarea presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării lor în produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei şi cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de reciclare.

CE SE POATE RECICLA?

- recipiente din sticlă transparentă;
- recipiente din sticlă colorată;
- hârtie;
- ziare/tipărituri;
- cutii din aluminiu pentru băuturi;
- plasticul.

STICLA
Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii.

În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

HÂRTIA DE ZIAR

Hârtia de ziar recuperată se foloseşte în mod uzual la editarea de publicaţii, izolaţii de diverse tipuri sau produse de tip aşternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei salvează un spaţiu important în rampele de deşeuri. Deşeurile de hârtie se predau în saci de plastic sau în baloţi legaţi. Aceştia pot conţine toate tipurile de hârtie tipărită.

ALUMINIUL

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.
Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeaşi destinaţie şi cu un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulţirea insectelor. Ele pot fi strivite pentru a ocupa mai puţin spaţiu.

Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de prăjituri, componentele detaşabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

PLASTICUL

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi regăsit pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabila. Ambalajele se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate.

Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule cărora li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.

AMBALAJELE PET – O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri, reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolari tona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor, componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat şi altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de deşeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi bioacumulativă.

ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şisângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale din plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din
străinătate care dispun de instalaţiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene care nu au un sistem public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi necondiţionată a unui sistem public naţional de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetăţenilor!

•    Stingeţi luminile dacă nu aveţi nevoie de ele. Stingerea a 5 lumini inutile de pe holuri sau din camerele locuinţei dumneavoastră vă poate aduce anual o economie de 60 € şi o reducere de 400 kg de emisii de CO2.

•    Folosiţi becuri electrice economice: un singur bec vă poate reduce cu până la 60 € costurile de iluminat şi cu 400 kg emisiile de CO2 pe durata de viaţă a unui bec. În plus, becurile economice au o viaţă de 10 ori mai lungă decât becurile electrice obişnuite. Becurile economice sunt mai scumpe la achiziţie, dar mai ieftine pe durata lor de exploatare.
Stingerea a 5 lumini inutile de pe holuri sau din camerele locuinţei dumneavoastră vă poate aduce anual o economie de 60 € şi o reducere de 400 kg de emisii de CO2.

•    Evitaţi lăsarea aparatelor electrocasnice în modul standby – folosiţi funcţia „on/off” a aparatului. Un televizor care funcţionează pentru trei ore zilnic (timpul mediu petrecut de europeni în faţa televizorului) şi în modul standby pentru restul de 21 de ore, consumă aproximativ 40% din energia sa în modul standby.

•    Scoateţi din priză încărcătorul telefonului mobil atunci când nu îl folosiţi. Chiar dacă nu este conectat la telefon, acesta consumă electricitate. Se estimează că 95% din energie este risipită de un încărcător uitat în priză.

•    Reduceţi temperatura aerului cu un ventilator. Instalaţiile de climatizare sunt adevărate devoratoare de energie; un aparat de aer condiţionat destinat unei încăperi de dimensiuni medii funcţionează la 1 000 Watt, generând aproximativ 650 g de emisii de CO2/h, la un cost de aproximativ 0,10 €/h. Ventilatoarele ar putea fi o alternativă, dacă nu, utilizaţi instalaţiile de climatizare cu moderaţie şi optaţi pentru modelul cu cea mai mare eficienţă energetică.

•    Alegeţi electricitatea ecologică. Astfel, contribuiţi la consolidarea surselor de energie regenerabilă. În prezent, în Europa, doar 14% din electricitate este produsă din surse de energie regenerabilă ecologice, precum energia eoliană, hidroenergia, lemn, biogaz şi energie solară. Iar cererea creează ofertă! De asemenea, aţi putea lua în considerare montarea unor panouri solare pe acoperişul casei dumneavoastră.

•    Folosiţi maşina de spălat rufe sau maşina de spălat vase doar când acestea sunt încărcate 100%. Dacă trebuie să o folosiţi atunci când aceasta este pe jumătate plină, folosiţi programul economic. De asemenea, nu este nevoie să spălaţi la temperaturi înalte. În zilele noastre, detergenţii sunt foarte eficienţi, încât maşinile pot spăla rufe sau vase la temperaturi mici.

•    Folosiţi uscătorul de rufe doar atunci când este absolut necesar – fiecare ciclu de uscare produce peste 3 kg de emisii de CO2. Uscarea naturală a rufelor este de departe cea mai bună soluţie: rufele vor dura mai mult şi energia utilizată este gratuită şi ecologică!

•    Fierbeţi mai puţină apă! Dacă fierbeţi apă suficientă pentru o cană de ceai, puteţi economisi multă energie. Dacă toţi cetăţenii europeni ar fierbe cantitatea exactă de apă de care au nevoie, evitând astfel fierberea unui litru de apă inutilă în fiecare zi, energia economisită ar putea alimenta o treime din iluminatul public din Europa.

•    Acoperiţi vasele în timp ce gătiţi. Astfel, puteţi economisi o parte a energiei de care aveţi nevoie pentru a pregăti masa. Sau mai bine, folosiţi vasele de gătit sub presiune sau cu aburi: aceste pot economisi aproximativ 70% din energie!

•    Faceţi un duş în locul unei băi. În acest mod, consumaţi de patru ori mai puţină energie. Pentru a maximiza efortul de economie de energie, evitaţi duşurile cu debit ridicat şi optaţi pentru capete de duş cu debit mic care sunt mai ieftine şi oferă acelaşi confort.

•    Închideţi robinetul. Dacă închideţi robinetul în timp ce vă periaţi dinţii, puteţi economisii mai mulţi litri de apă. De asemenea, un robinet care picură va risipi într-o lună o vană plină de apă, prin urmare, verificaţi închiderea corectă a robinetelor.

•    Puneţi sticlele folosite în cutia de sticle şi sortaţi hârtia, cartonul, plasticul şi conservele de restul deşeurilor. Reciclarea unei conserve de aluminiu economiseşte 90% din energia necesară producerii unei conserve noi – 9 kg de emisii de CO2 pentru fiecare kilogram de aluminiu! Prin reciclarea unui kilogram de plastic, se economiseşte 1,5 kg de CO2; pentru un kilogram de sticlă se evită emiterea a 300 gr de CO2, iar reciclarea unui kilogram de hârtie, în loc de eliminarea la o groapă de gunoi, scuteşte 900 gr de emisii de CO2 şi de metan.

•    Reduceţi deşeurile. Multe din produsele pe care le cumpărăm generează, într-un fel sau altul, gaze cu efect de seră, pe durata producţiei sau a distribuţie lor de exemplu. Dacă folosiţi o cutie de alimente refolosibilă, în locul uneia de unică folosinţă, economisiţi energia necesară producerii unor noi cutii de alimente.

•    Refolosiţi pungile pentru cumpărături. Când mergeţi la cumpărături, utilizaţi pungile refolosibile în loc de a lua o nouă pungă la fiecare magazin. Astfel, puteţi economisi energie şi puteţi reduce cantitatea de deşeuri. Deşeurile nu numai că elimină CO2 şi metan în atmosferă, ci şi poluează aerul, pânza freatică şi solul.
O sticlă de 1,5 l are nevoie de mai puţină energie şi produce mai puţine deşeuri decât trei sticle de 0,5 l.

•    Alegeţi produsele fără ambalaje inutile şi cumpăraţi rezerve acolo unde se poate, veţi reduce producţia de deşeuri şi consumul de energie!

•    Cumpăraţi inteligent: o sticlă de 1,5 l are nevoie de mai puţină energie şi produce mai puţine deşeuri decât trei sticle de 0,5 l.

•    Reciclaţi deşeurile organice.Gropile de gunoi sunt responsabile pentru 3% de emisii de gaze cu efect de seră în UE, datorită metanului eliberat prin descompunerea deşeurilor biodegradabile. Puteţi evita această problemă prin reciclarea sau compostarea deşeurilor organice, dacă aveţi o grădină! Aveţi grijă să realizaţi corect compostarea, deoarece deşeurile organice se descompun în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen, altfel compostarea va cauza emisii de metan şi un miros insuportabil.

Unul intre principiile cheie ale UNFCCC este cel al „responsabilităţilor comune dar diferenţiate”, care impune ţărilor dezvoltate să conducă lupta împotriva schimbărilor climatice şi ale efectelor acestora. Prin diferenţierea între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, UNFCCC recunoaşte faptul că ţările dezvoltate, industrializate, sunt responsabile de majoritatea acumulării de gaze cu efect de seră din atmosferă şi dispun de resursele financiare şi tehnologice necesare reducerii emisiilor lor.

UNFCCC îşi obligă semnatarii să stabilească programe naţionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să depună rapoarte periodice. De asemenea, ea a cerut ţărilor industrializate semnatare, mai puţin ţărilor în curs de dezvoltare, ca până în 2000, să stabilizeze emisiile de gaze cu efect de seră la nivelurile înregistrate în 1990, obiectiv pe care l-au atins în mod colectiv. Semnatarii UNFCCC se reunesc anual pentru a revizui progresul şi pentru a discuta măsuri ulterioare, iar un număr de mecanisme de monitorizare şi de raportare la nivel internaţional au fost înfiinţate pentru a obţine informaţii despre emisiile de gaze cu efect de seră.

Protocolul de la Kyoto

Guvernele sunt conştiente de faptul că eforturile UNFCCC nu vor fi suficiente pentru a aborda cu seriozitate schimbările climatice. La 11 decembrie 1997, ele au mai făcut un pas înainte şi au adoptat un protocol al UNFCCC, în oraşul japonez Kyoto: Protocolul de la Kyoto. Având la bază cadrul UNFCCC, protocolul stabileşte limite obligatorii privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru 38 de ţări industrializate, la origine, inclusiv toate statele membre ale Uniunii Europene, mai puţin Cipru şi Malta, precum şi pentru UE ca o entitate (denumită UE-15, deoarece atunci Uniunea număra doar 15 state membre). De asemenea, protocolul a introdus mecanisme inovatoare de implementare bazate pe teoria schimbului, aşa-numitele mecanisme flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, care vizează limitarea costurile legate de reducerea emisiilor.

În cadrul Protocolului de la Kyoto, ţărilor industrializate li se cere să-şi reducă emisiile a şase gaze cu efect de seră (CO2, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi şi exafluorură de sulf) cu aproximativ 5% sub nivelul înregistrat în 1990, pe parcursul primei „perioade de angajament” a Protocolului de la Kyoto, cuprinsă între 2008-2012. S-a optat pentru o perioadă de angajament de cinci ani, în detrimentul unui an ţintă unic, pentru a compensa fluctuaţiile anuale ale emisiilor datorate unor factori care nu pot fi controlaţi, precum condiţiile meteo. Protocolul nu prevede obiective de emisii pentru ţările în curs de dezvoltare.

Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la 16 februarie 2005. Până în iunie 2007, 172 de state şi Comunitatea Europeană au ratificat acest protocol. Două dintre ţările care iniţial au semnat tratatul nu l-au ratificat: SUA a respins protocolul, în timp ce Australia a luat decizia de a nu-l ratifica. Cu alte cuvinte, 36 de ţări dezvoltate, la care se adaugă UE-15 şi-au luat angajamentul de a-şi atinge obiectivele Kyoto.

Informaţii suplimentare despre obiectivele Kyoto în UE

La nivel global, temperatura medie a aerului la suprafaţă a crescut în ultimii 100 de ani cu 0,74 °C şi cu aproape 1°C în Europa, ceea ce se traduce printr-o încălzire neobişnuit de rapidă. De fapt, secolul XX a fost cel mai cald secol, iar anii 1990 au fost cei mai calzi 10 ani din ultimii 1 000 de ani. Tendinţa de încălzire continuă: cei mai calzi 11 ani s-au înregistrat în ultimii 12 ani.

Comitetul interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC), un organism al Naţiunilor Unite care reuneşte sute de experţi în domeniul schimbărilor climatice, estimează că până în 2100, temperatura medie a planetei va creşte cu 1,8°C – 4°C – iar în cel mai rău caz cu 6,4°C – dacă nu se vor lua măsuri de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Această diferenţă poate părea nesemnificativă, dar în timpul erei glaciare, în urmă cu peste 11 500 de ani, temperatura medie a planetei era cu doar 5°C mai mică decât temperatura actuală, iar aproape toată Europa a fost acoperită de un strat gros de gheaţă.

Trebuie sa actionam acum.

Schimbările climatice au deja multe consecinţe vizibile, de la creşteri ale temperaturii până la ridicarea nivelului mărilor ca urmare a topirii calotelor polare, a inundaţiilor şi a furtunilor tot mai frecvente. Dacă nu se vor lua măsuri, schimbările climatice vor antrena tot mai multe pagube materiale şi vor întrerupe buna funcţionare a mediului înconjurător care ne furnizează hrană, materii prime şi alte resurse esenţiale. Acest fapt va afecta economiile în mod negativ şi ar putea destabiliza societăţile din lume.

Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania, avand certificatul de inscriere in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor nr. 22/2003, cont bancar RO68 RZBR 0000 0600 0708 8608 deschis la Raiffeisen Bank SMB, Cod de Identificare Fiscala 15535584, cu Secretariatul General in Bucuresti, Str. C.A. Rosetti, nr. 10, et. 3, ap. 6, Sector 1, Cod Postal 010283, Romania, tel. 021-316.05.46; 031-805.84.35, fax: 031-805.84.36, 031-402.26.32, e-mail: office@anpcppsr.ro, www.protectia-consumatorilor.ro, este o organizatie neguvernamentala, reprezentativa, de drept privat, fara scop lucrativ, cu patrimoniu distinct si indivizibil, independenta, intemeiata pe principii democratice, ce apara drepturile consumatorilor.

A.N.P.C.P.P.S. Romania a fost infiintata in anul 2003 pentru a veni in intampinarea nevoilor consumatorilor din Romania. Pana in prezent a desfasurat si desfasoara o activitate neintrerupta, bucurandu-se de recunoastere nationala si internationala, fiind membra in diferite organizatii, comisii consultative ale autoritatilor, grupuri de lucru, partenera in programe nationale si internationale.

Dintre activitatile A.N.P.C.P.P.S. Romania, mentionam:

• Infiintarea de Centre de Informare si Consultanta ale Consumatorilor in toate judetele tarii si desfasurarea de activitati continue in domeniul educarii si informarii consumatorilor.
• Implicarea activa in lupta impotriva contrafacerilor
• Initierea Campaniei privind protectia mediului “Inchide. Stinge. Recicleaza”
• Membru Fondator al primei Federatii a Organizatiilor de Protectia Consumatorilor din Romania.
• Acreditarea pe langa Parlamentul Romaniei – Camera Deputatilor pentru participare la lucrarile Comisiilor de specialitate.
• Initierea primului curs postuniversitar de master in domeniul protectiei consumatorilor in parteneriat cu Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala – Universitatea Bucuresti.
• Desfasurarea mai multor campanii de informare-educare in domenii de prima necesitate, campanii desfasurate atat prin difuzarea de clipuri la majoritatea posturilor de televiziune si de radio cu acoperire nationala, cat si prin diseminarea de informatii tiparite si organizarea de evenimente la nivel national, regional sau zonal.
• A reusit sa adune organizatii si institutii nationale si internationale sub egida conceptului “Protectia Consumatorilor – O 9 Atitudine!”.
• Sprijinirea editarii de lucrari de specialitate.

Obiectivele Asociatiei sunt:

De a proteja drepturile si interesele legitime ale consumatorilor; de a constientiza consumatorii asupra drepturilor pe care le au, de a dezvolta programe si proiecte in scopul realizarii acestor obiective. Scopurile specifice ale programelor sunt de a proteja consumatorii impotriva riscului de a achizitiona si folosi produse de calitate indoielnica, de a informa consumatorii  despre produsele care le-ar putea pune in pericol sanatatea, de a incuraja consumatorii sa aiba dreptul de a alege, de a incuraja competitia loiala, de a rezolva sesizarile consumatorilor.

Principalele atributii ale Organizatiei sunt :

- sa participe, cu rol consultativ, la elaborarea strategiilor si programelor nationale privind protectia consumatorilor ;

- sa monitorizeze implementarea legislatiei si sa contribuie la actualizarea acesteia ;

- sa sprijine structurarea pe orizontala si pe verticala a consumatorilor in organizatii neguvernamentale, care sa le apere si sa le reprezinte interesele ;

- sa infiinteze centre locale de informare, consiliere si educare a consumatorilor;

- sa organizeze centre de informare pentru membrii asociatiilor de consumatori;

- sa realizeze studii, cercetari, teste comparative.

Pentru realizarea scopului si misiunii sale Organizatia a dezvoltat relatii de colaborare si parteneriat cu Organizatii similare din Statele Membre ale U.E. si cu alte Organizatii si Institutii din diferite domenii:

1. Organizatii internationale:

- L’Institut National de la Consommation (Institutul National al Consumului) – Franta, EAEA – European Association for Education of Adults – Belgia, EUCEN,  Stiftung Warentest – Germania, ADICAE – Spania, SOS –  Asociatia pentru Apararea Consumatorilor  – Cehia, FONDACA – Italia, ANEC – Belgia, ASSOUTENTI – Italia, Association of Slovak Consumers, Association of Services Users, Generation Europe Foundation, Fundatia “European Training Centre”, East Central European Scholarship Program – Georgetown University etc.

2. Institutii ale statului:

- Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane, Inspectoratul General al Politiei Romane – Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, Oficiul Roman pentru Imigrari din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, Administratia Patriarhala, Biblioteca Nationala a Romaniei,  Consiliul Concurentei, Agentia Nationala Antidrog etc.

3. Institute ale Academiei Romane, Organizatii de Cercetare, Laboratoare, Institutii de Invatamant:

- Centrul de Cercetari Financiare si Monetare “Victor Slavescu”, Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti – C.C.I.R.B., Institutul de Economie Nationala, Institutul de Economie Agrara, Institutul de Sociologie “Dimitrie Gusti”, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Institutul de Economie Mondiala “Costin Murgescu”, Institutul de Prognoza Economica, Institutul de Cercetari Juridice, Institutul de Bioresurse Alimentare, Centrul de Economia Industriei si Serviciilor, Institutul National al Lemnului, Institutul de Cercetari pentru Instrumentatie Analitica, Laboratorul Chimic Dr. Wessling, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industriala – Bucuresti – ECOIND, Laborator central CCF, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala – Universitatea din Bucuresti, Institutul Roman pentru Educatie si Calitate Europeana – IRECE  etc.

4. Organizatii neguvernamentale, patronate, sindicate:

- Federatia Patronala a Industriei Usoare – FEPAIUS, CNS “Cartel Alfa”, C.N.S.L.R. Fratia, Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania – CSDR, Confederatia Sindicala Meridian, Societatea Romana pentru Asigurarea Calitatii, Societatea Romana de Economie – SOREC, Uniunea Generala a Industriasilor din Romania, Institutul National pentru Studii de Opinie si Marketing , Fundatia Actiunea Civica (F.A.C.), Liga Asociatiilor de Proprietari – Habitat (L.A.P.H.), Asociatia Romana a Apei – Bucuresti, Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania – C.E.C.C.A.R., Grupul de presa “Economistul”, Uniunea Generala a Industriasilor din Romania – UGIR 1903, Organizatia patronala a industriei alcoolului si bauturilor alcoolice din Romania – GARANT etc.

5. Organizatii neguvernamentale:

- Asociatia pentru Protectia Consumatorilor Turda, A.P.C. “Info – Scut”, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania, Federatia Judeteana a Asociatiilor pentru Protectia Consumatorilor – Bihor, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor Pitesti, Federatia “Argesul” a Asociatiilor pentru Protectia Consumatorilor, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor Oradea, Asociatia Oraseneasca pentru Protectia Consumatorilor Calafat, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor “UniversCons”, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor Arad, Federatia Judeteana a Asociatiilor pentru Protectia Consumatorilor Dambovita, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor “Speranta”, Husi, Asociatia “Prot – Cons Eurostandard”, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor si Mediului “Cactus”, Asociatia de Standardizare din Romania, Liga pentru Protectia Consumatorului, Asociatia Protectia Consumatorului “Calitas”, Federatia “Milcovia” a Protectiei Consumatorului, Fundatia Romana pentru Jurnalism, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor “Ocaua lui Cuza”,  Asociatia de Lupta Impotriva Contrafacerilor, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor 1990, Centrul pentru Consultanta, Consiliere, Informare, Teste Comparative, Studii si Cercetari in domeniul Consumului, Asociatia Consumatorilor “Un Om prevenit Face cat Doi”, Asociatia pentru Apararea Drepturilor si Intereselor Legitime ale Consumatorilor, Federatia Asociatiilor pentru Apararea Drepturilor Legitime ale Consumatorilor, Federatia Asociatiilor de Consumatori, Federatia Asociatiilor si Fundatiilor, Federatia pentru Promovarea Produselor si Serviciilor de Marca si Lupta Anticontrafacere, Asociatia Mutuala Romania Franta “Louis Pasteur” etc.

Avem convingerea ca, prin activitatile sale, A.N.P.C.P.P.S. Romania a contribuit si va contribui la cresterea gradului de protectie a consumatorilor din Romania.

Pentru mai multe detalii asupra activitatii organizatiei, va rugam sa accesati site-ul oficial www.protectia-consumatorilor.ro sau www.consumers-protection.ro, iar pentru intrebari sau pentru a va remite alte materiale cu privire la activitatea Organizatiei, va rugam sa ne contactati la office@anpcppsr.ro sau office@consumers-protection.ro.

Mediu – definiţie = ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspecte caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea.

Gândeşte durabil!

A conduce ecologic înseamnă a conduce mai atent, cu implicaţii pozitive în protecţia mediului, a reduce consumul de combustibil, a reduce impactul negativ asupra mediului.

Sfaturi privind protecţia mediului înconjurător, economisirea de combustibil şi îmbunătăţirea siguranţei rutiere:

• reglarea corectă a unui motor are un rol decisiv atât asupra consumului specific de combustibil, cât şi asupra nivelului poluării chimice;
• prin exploatare corespunzatoare şi reglare corectă a motorului se urmareşte menţinerea performanţelor iniţiale de economicitate şi dinamicitate plus o durată cât mai mare de timp a acestuia;
• în ceea ce priveşte poluarea chimică, sursele de noxe sunt: gazele de evacuare (cca. 65%), baia de ulei (cca. 20%), carburatorul (cca. 9%) şi rezervorul de combustibil (cca. 6%);
• asiguraţi reviziile maşinii în conformitate cu manualul de utilizare;
• evitaţi/îndepărtaţi greutatea/aglomerarea portbagajului sau a portbagajului montat pe plafon;
• evitaţi folosirea maşinii pe distanţe scurte;
• dacă puteţi evita condusul, veţi economisi combustibil;
• luaţi trenul, autobuzul, tramvaiul când vă duceţi să cumparati ceva, mersul pe jos sau cu bicicleta este bun pentru sanatatea dvs. şi pentru mediu;
• înainte de a te urca în maşină, întotdeauna întreabă-te “Chiar este necesar acest drum?”
• planificaţi călătoria, doar aşa puteţi evita abaterile de la traseu;
• monitorizaţi şi anticipaţi condiţiile din trafic;
• păstraţi o distanţă suficientă între autoturisme pentru a putea frâna sau face manevre de ieşire sau evitare în caz de evenimente pe carosabil;
• verificaţi în mod regulat presiunea în pneuri;
• rulând cu presiune mai mică în pneuri de ex. 0,5 Atm., creşte consumul cu 200 ml de benzină la 50 km, producând 350g mai mult dioxid de carbon, presiunea scăzută în pneuri poate scădea cu 2,5 – 5% după o lună şi cu 20% după 5 luni;
• folosiţi motorul pentru încetinirea vehiculului înainte de a apăsa pe frână;
• folosiţi treapta maximă de viteză corespunzătoare regimului de deplasare;
• schimbaţi viteza mai devreme;
• depăşiţi doar când este necesar;
• menţineţi pe cât posibil o viteză constantă, evitaţi demarările bruşte;
• renunţând la demararea în forţă reduceţi emisiile de dioxid de carbon;
• verificaţi-vă filtrul de aer – luati în calcul un filtru permanent ce poate fi curăţat şi nu schimbat, sunt mult mai puţin restrictive decât filtrele de hartie, plus sunt mult mai bune pentru mediul înconjurator; un filtru curat de aer reprezintă cheia succesului pentru o economisire de combustibil;
• întoarceti-va spre natura, luaţi în calcul oprirea aerului condiţionat, deschiderea geamurilor şi bucuraţi-vă de aerul proaspat sau folosiţi cu măsură aerul condiţionat şi accesoriile electrice, numai când este necesar, folosind cu masură puteţi economisi aprox. 20% din consumul de combustibil;
• curăţaţi-vă maşina, cu cât este mai mare greutatea maşinii, cu atât combustibilul necesar este mai mult;
• verificaţi-vă în mod regulat maşina şi vedeţi ce poate fi aruncat din ea sau dus în casă, nu este nevoie de multe pentru a îngreuna masina cu înca 20-25 kg;
• evitaţi lăsarea motorului să funcţioneze în gol;
• opriţi motorul dacă timpul alocat opririi depăşeşte 30 – 60 secunde ;
• opriţi motorul când: faceţi mici cumpărături rapide, staţionaţi, sau aştepţi la fast-food drive;
• stilul în care conduceţi ridică sau scad costurile consumului, atenţie la PICIORUL DREPT!
• acceleraţi mai uşor când vedeţi culoarea verde, frânaţi gradat pe roşu astfel economisitţi aprox. 30 % consumul de combustibil;
• ridicaţi piciorul de pe acceleraţie când vedeţi de la distanţă semaforul galben sau roşu;

Încearcă să conduci ecologic, TU AI DE CÂŞTIGAT!

Cheia şofatului ecologic = Gândeşte întâi!

Având astfel de cunoştinţe despre sofatul ecologic contribuiţi la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, economisiţi foarte mulţi bani şi economie la consumul de combultibil.

ŞOFEAZĂ INTELIGENT!

Concluzie

Soluţiile raţionale care conduc la poluare redusă şi consum minim de combustibil şi la o durată mare de funcţionare a motorului sunt:

- testarea şi reglarea periodică a motorului,

- evitarea funcţionarii îndelungate la ralanti şi la regim de putere maximă,

- evitarea accelerărilor inutile şi exagerate,

- respectarea vitezei economice.

Doreşti să ai beneficii?

Atenţie la condusul în oraş!

Nu brusca motorul!

Accelerează încet!

Nu frâna ca la curse!

Economie potenţială totală de 20 – 30 %

- portbagaj montat pe plafon măreşte forţa de frecare şi, ca urmare, consumul de combustibil cu 5 – 40%;

- geamurile deschise cresc consumul de combustibil cu aprox. 5%;

- aerul condiţionat creşte consumul de combustibil cu 10 – 25%;

- schimbând viteza mai devreme se poate reduce consumul de combustibil cu 8%.

Surse de poluare: platformele industriale pot fi o sursă majoră de poluare (ex.:combinatul de îngrăşăminte chimice emite în atmosferă cantităţi însemnate de amoniac şi oxizi de azot sau combinatul de fibră artificială, produce vâscoză şi celuloză şi care emite cantităţi însemnate de hidrogen sulfurat şi sulfură de carbon.

Alte cauze care duc la depăşirea valorilor limită de calitate a aerului sunt: utilizarea combustibililor solizi – cărbune sau lemn – pentru încălzire şi gătit în gospodării şi traficul rutier,

problemă identificată, de altfel, în multe dintre statele UE.
Poluarea artificială, în functie de natura poluantului poate fi:

a) fizică – produsă de zgomot(poluare sonoră) poate fi:

- produsă de substanţe radioactive (poluare radioactivă)

- produsă de apa caldă, praf, particule de cărbune.

b) chimică – produsă de compuşi gazoşi din industrie:

-ionii unor metale grele

-pesticidele folosite în agricultură

-detergenţii

c) biologică – rezultată din infestarea mediului cu agenti patogeni şi germeni proveniţi din fermentaţii.

Poluarea, după mediul în care acţionează poluanţii, poate fi:

- poluarea aerului,

- poluarea solului,

- poluarea apei.

Ştiaţi că:

. . . un european foloseşte cam de zece ori mai mult combustibil şi mai multă energie decât un locuitor dintr-o ţară în curs de dezvoltare? Tot noi suntem cei care producem de trei ori mai multe deşeuri.

. . . pe uscat, 16 specii de fluturi spanioli s-au mutat în zone montane mai înalte, în căutarea unui habitat mai răcoros?

. . . până în anul 2100, din cauza încălzirii globale se prevede o creştere a nivelului mărilor şi oceanelor de până la 88 cm? Insulele joase şi zonele de coastă ar putea fi inundate, iar circa 70 de milioane de persoane din Europa ar fi în pericol.

ŞOFEAZĂ INTELIGENT!

Având astfel de cunoştinţe despre şofatul ecologic contribui la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, economiseşti bani şi combustibil.

ÎNCHIDE. STINGE. RECICLEAZĂ.

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea:

• hârtie şi carton: 11 %;
• sticlă: 5 %;
• metale: 5 %;
• plastic: 10 %;
• textile: 5 %;
• deşeuri organice biodegradabile: 51 %;
• alte deşeuri: 13 %.

Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.

GENERAREA DEŞEURILOR

CE PUTEM FACE NOI?

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

• Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;
• Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
• Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achiziţionarea acestora;
• Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele “REMAT”;
• Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Principalul avantaj al reciclării: prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum şi nivelul emisiilor nocive în aer.

Exemple:

Hârtia - materie refolosibilă

Materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche. Hârtia reciclată permite economisirea a aproximativ 25% din cantitatea de electricitate şi a 90% din cantitatea de apă (300 l) necesare pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă.
De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar producerii hârtiei albe.

Sticla – materie refolosibilă.

Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.
Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea.

CE ESTE RECICLAREA?

Reciclarea presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării lor în produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei şi cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de reciclare.

CE SE POATE RECICLA?

• recipiente din sticlă transparentă;
• recipiente din sticlă colorată;
• hârtie;
• ziare/tipărituri;
• cutii din aluminiu pentru băuturi;
• plasticul.

STICLA

Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii.

În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

HÂRTIA DE ZIAR

Hârtia de ziar recuperată se foloseşte în mod uzual la editarea de publicaţii, izolaţii de diverse tipuri sau produse de tip aşternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei salvează un spaţiu important în rampele de deşeuri. Deşeurile de hârtie se predau în saci de plastic sau în baloţi legaţi. Aceştia pot conţine toate tipurile de hârtie tipărită.

ALUMINIUL

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.
Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeaşi destinaţie şi cu un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulţirea insectelor. Ele pot fi strivite pentru a ocupa mai puţin spaţiu.

Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de prăjituri, componentele detaşabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

PLASTICUL

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi regăsit pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabila. Ambalajele se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate.

Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule cărora li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.

AMBALAJELE PET – O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri, reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolari tona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor, componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat şi altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de deşeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi bioacumulativă.

ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şisângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale din plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din
străinătate care dispun de instalaţiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene care nu au un sistem public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi necondiţionată a unui sistem public naţional de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetăţenilor!